Performanța și KPI-urile par sǎ ne ia ochii, iar încrederea în ceilalți devine din ce în ce mai puținǎ. Dar ce ține în picioare o echipǎ? Încrederea, evident. Fǎra ea, orice strategie se clatinǎ. Cu ea, chiar și cele mai fragile idei pot deveni revoluționare.

Încrederea se construiește cǎrǎmidǎ cu cǎrǎmidǎ

Poate cǎ ai putea sǎ te lași “pǎcǎlit” de zâmbetul unei persoane care bea cafeaua cu tine dimineața, dar de foarte multe ori, chiar și zâmbetele nu ascund, de fiecare datǎ, cele mai bune intenții. Colegul care îți spune sincer cǎ ai greșit, având grijǎ sǎ nu te umileascǎ, poate fi acel om în care în timp, poți prinde încredere. Poate nu te laudǎ în ședințe, dar e cel care te susține în spatele cortinei, când nimeni nu vede.

Spre exemplu, dacǎ urmeazǎ sǎ susții un discurs și colegul tǎu îți spune cu o zi înainte faptul cǎ prezentarea ta ar putea fi prea tehnicǎ, el poate sǎ construiascǎ între voi un liant de încredere, mai ales dacǎ știi cǎ ar putea avea dreptate. Tocmai asta apreciezi la el: curajul de a fi sincer și riscul de a-l “deranja” pe celǎlalt, pe care și-l asumǎ în totalitate.

Sǎ ai un coleg de încredere nu presupune neapǎrat diplomație

Mulți confundă colegialitatea cu diplomația excesivă. Un coleg de încredere nu e un diplomat, ci un partener. Partenerii nu se ascund dupǎ convenții, ei spun ce gândesc, cu respect, dar fǎrǎ ocolișuri.



Într-o echipǎ de management, un middle manager poate fi promovat tocmai în baza acestei calitǎți: este singurul care are curajul sǎ-i spunǎ CEO-ului când o idee nu funcționeazǎ. Nu este arogant și își prezintǎ ideile cu argumente și calm. Acest manager poate fi vocea care nu se aude cel mai tare, dar se aude cel mai clar.

Încrederea se testează în momentele mici

Nu numai în momentele dramatice se demonstreazǎ cǎ poți fi un coleg de încredere. Uneori, e vorba de lucruri aparent banale: să nu divulgi o informație spusă confidential, să nu faci glume pe seama cuiva în absența lui, să nu te alături corului de nemulțumiri doar pentru validare socială. De multe ori, încrederea se construiește în decizii mǎrunte, care nu aduc aplauze, dar care creeazǎ siguranțǎ. Încrederea e ca un fir invizibil care leagă oamenii între ei – și care, odată rupt, nu se mai poate reface la fel.

Încrederea se simte, nu se negociază

Poți negocia salarii, roluri, responsabilități. Dar nu poți negocia încrederea. Ea se simte în felul în care cineva te ascultă, în cum îți răspunde la un e-mail tensionat, în cum reacționează când lucrurile nu merg bine.



Un coleg în care poți sǎ ai încredere te susține chiar și atunci când lucrurile nu sunt ușoare.E cel care rămâne lângă tine când ai pierdut un client, când ai dat-o în bară, când nu mai ai idei. El îți amintește mereu cǎ nu ești singur, nejudecându-te, dar nici salvându-te.

Cum devii tu acel coleg?

Dacǎ presupui cǎ prin anumite tehnici de comunicare sau prin cursuri de team building, ești departe de adevǎr. Devii un coleg de încredere printr-un exercițiu de prezențǎ și autenticitate. Începe prin a fi atent la ce simt ceilalți, nu doar la ce spun. Continuă prin a fi sincer, chiar și când e inconfortabil. Și mai ales, fii acolo. Fii total prezent, atât fizic cât și emotional.

Să fii un coleg de încredere înseamnă să fii liderul care nu are nevoie de funcție. Ești acel sprijin care nu se vede, dar se simte. Și într-o lume în care toți vor să fie remarcați, tu alegi să fii relevant. Pentru că în final, nu contează câți colegi ai. Contează câți pot spune, fără ezitare: „Pe tine mă pot baza.”