Istoria Internetului

Nu putem sa ne imaginam viata fara el. Ca si orice al lucru, Internetul are si el un inceput. Multe din lucrurile care astazi ne sunt indispensabile s-au nascut odata cu aceasta retea-minune.

Prima retea – ARPANET

Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915 -1990), una dintre cele mai de seama personalitati din istoria IT, in lucrarea sa Man-Computer Symbiosis, arunca o scurta privire in viitor, spre o lume in care retele de computere, conectate prin linii de comunicatie de banda larga, vor indeplini functiile unor biblioteci imense.

Iar in 1962, Licklider si Welden Clark au publicat o lucrare intitulata „On-Line Man Computer Communication”, ce oferea una dintre primele viziuni ale unei lumi „infasurate” intr-o retea informatica globala. Pentru ei, acesta era viitorul, pentru noi, reprezinta deja realitatea pe care o traim.

Pe baza ideilor lui Licklider, in 1969, intre universitatea California – Los Angeles si Institutul de Cercetare Stanford a fost instalata o legatura printr-o retea numita ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network), a carei dezvoltare fusese finantata de Departamentul Apararii din SUA. In acelasi an, ARPANET s-a extins prin adaugarea a inca 2 noduri de retea – la Universitatea Utah si Universitatea California – Santa Barbara.

Anii ’70

1970 – 1980 -> evolutia ARPANET cunoaste o adevarata explozie. In 1971 reteaua numara 15 noduri. Tot in acest an apare si primul program de e-mail (abreviere de la electronic mail – posta electronica), scris de Ray Tomlinson. Acest program – numit SENDMSG – impune caracterul @, folosit de atunci in cadrul adreselor de posta electronica. In 1972, francezii demareaza propriul proiect similar ARPANET, numit CYCLADES si condus de Louis Pouzin. De asemenea, primul „chat“ – in traducere, discutie – intre calculatoare are loc tot in 1972, la UCLA.

Anul 1973 marcheaza o alta cotitura majora in istoria retelelor de calculatoare, cand University College of London (Marea Britanie) realizeaza prima conexiune internationala la ARPANET. Tot din acest an dateaza si primele idei de „Internet“, asa cum este el conceput azi, prezentate de Bob Kahn si Vint Cerf la conferinta internationala de la Brighton. In octombrie 1973, numarul utilizatorilor ARPANET era estimat la 2.000, iar 75% din traficul retelei era compus din e-mail-uri. In ziua de Craciun a aceluiasi an are loc primul incident major, cand, din cauza unei probleme hardware, intreg traficul ARPANET este directionat catre Universitatea Harvard.

Standardul TCP/IP

In 1974, evenimentele sunt putine, dar de importanta maxima. Astfel, Vint Cerf si Bob Kahn publica o lucrare care descria in detaliu protocolul TCP (Transmission Control Protocol), punand astfel bazele Internetului. De asemenea, compania privata BBN lanseaza Telenet, primul serviciu de retea deschis marelui public, fiind astfel prima alternativa comerciala la ARPANET. In anul urmator, sunt stabilite primele legaturi prin satelit, intre Statele Unite si Marea Britanie. BBN, Stanford si UCLA incep imediat sa experimenteze standardul TCP, folosind aceste legaturi, iar pe 26 martie 1976, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii trimite un e-mail simbolic, marcand astfel acceptarea saltului tehnologic.

Saltul catre Internet

Ca intotdeauna, Departamentul Apararii da semnalul schimbarii, declarand in 1982 ca va folosi suita de protocoale TCP/IP in mod standard. Tentativa ARPANET de implementare a standardului TCP/IP duce la prima definitie a termenului „Internet“ (abreviere de la International Network – retea internationala), ca „o multime de retele conectate folosind protocoalele TCP/IP“. Tot in 1982, europenii isi creeaza propria retea de tip Internet, incluzand Olanda, Danemarca, Suedia si Marea Britanie, numita EUNet (European UNIX Network).

Anul 1983 marcheaza inceputul trecerii definitive la Internet. Astfel, ARPANET se desparte in ARPANET si MILNET, doua retele cu utilizare exclusiv militara, 68 din cele 113 noduri existente in retea trecand la MILNET.

Numele de domenii

Serviciul DNS (Domain Name Server) este introdus in 1984, tot in acest an numarul calculatoarelor conectate depasind 1.000. De asemenea, Canada incepe in 1984 o actiune cu durata de un an, avand ca scop legarea tuturor universitatilor sale la o retea proprie, numita NetNorth. Actiunea se incheie in termenul stabilit, la exact 100 de ani de la terminarea caii ferate transcanadiene.

Primul nume de domeniu inregistrat vreodata este Symbolics.com, pe 15 martie 1985. Urmeaza, in scurt timp, majoritatea universitatilor implicate in proiectul ARPANET, care foloseau extensia .edu (educational), diverse companii, cea mai cunoscuta fiind BBN, care utilizau domeniul .com (comercial), precum si alte institutii, cu domenii .gov (governmental) sau .org (organisation). De la instituirea standardului DNS, extensiile de domenii nu au incetat sa se diversifice, ajungand la forme din cele mai ciudate, precum .fm, .tv, .info sau .biz.

Inceputul problemelor

Ca orice zona de expansiune, Internetul avea sa atraga si infractori din cei mai diversi. Din aceasta cauza, Congresul SUA voteaza in 1986 prima lege din lume privitoare la infractiunile comise prin intermediul retelelor de calculatoare – The Federal Computer Crime and Abuse Act.

1988 este anul primului incident major care implica securitatea calculatoarelor. „Viermele“ lui Robert Morris „evadeaza“ in Internet in data de 2 noiembrie, afectand aproximativ 10% dintre cele 60.000 de calculatoare conectate la reteaua mondiala. Ca un raspuns la aceasta problema, guvernul american fondeaza CERT (Computer Emergency Response Team), un organism care sa se ocupe de amenintarile aparute la adresa securitatii sistemelor informatice. Tot in 1988, apare Internet Relay Chat, arhicunoscutul IRC, sub forma unui program scris de Jarkko Oikarinen. In anul urmator, numarul calculatoarelor conectate depaseste 100.000.