După cel de-al doilea război mondial, Hans Viessmann, fiul lui Johann Viessmann, a reușit să-și extindă și să modernizeze afacerea, cu centrul de operațiuni mutat în acel moment în orașul Allendorf.
Viessmann a continuat să fie o afacere de familie până în zilele noastre când, Maximilian Viessmann, strănepotul lui Johann Viessmann, se pregătește să preia frâiele companiei. De asemenea, dacă ne uităm la evoluția în timp a acestei companii, am putea trage concluzia că pentru familia Viessmann lucrurile au fost simple în ultimul secol. Dar, în realitate, ca orice altă companie înființată la cumpăna dintre milenii, și Viessmann a avut de înfruntat tot felul de provocări.
Să ne gândim doar la incredibil de rapida evoluție a tehnicii din primele decenii ale secolului XX și până acum! Pe vremea când Johann Viessmann și-a deschis micuțul atelier de cazane, cărbunii reprezentau principala sursă de carburant pentru sistemele de încălzire. Dar de la jumătatea secolului XX încoace, ei au început să fie înlocuiți de petrol, iar acum nici petrolul nu mai reprezintă atât de mult interes de când s-au descoperit metodele de transformare a energiei solare în energie termică sau electrică.
Cu alte cuvinte, indiferent de vreme și de vremuri, Viessmann a trebuit să se adapteze și a făcut-o într-un mod exemplar judecând după performanțele pe care a reușit să le atingă în ziua de astăzi, dar nu dintr-odată, ci pe îndelete și cu chibzuință.
Prima fabrică Viessmann din străinătate a fost deschisă în Franța, în orașul Falquemont, în anul 1972. Iar a doua și a treia au fost deschise în Canada, una în orașul Waterloo și cealaltă în Ontario. Însă bucuria familiei Viessmann nu a fost de lungă durată întrucât, tot la acea vreme, la nivel global, au început să se observe primele semne ale unei crize mondiale de energie și astfel producătorii de sisteme termice au trebuit din nou să se adapteze.
Primele sisteme Viessmann de înmagazinare a energiei solare au părăsit linia de producție în anul 1976, iar primele pompe de căldură doi ani mai târziu.
Cele mai populare și apreciate produse Viessmann însă, au rămas mereu cazanele, în special cazanele de perete, așa numitele centrale termice de apartament, motiv pentru care Hans Viessmann, cu un an înainte de a preda compania fiului său Martin Viessmann, a construit în Allendorf o nouă fabrică axată pe producția de astfel de sisteme.
Viessmann – o companie ale cărei merite sunt recunoscute oficial
Compania Viessmann nu se axează doar pe fabricarea și punerea în vânzare a produselor sale, ci investește considerabil și în campanii sociale sau în serviciile pe care le oferă partenerilor săi.
De exemplu, în anul 2005, Viessmann a lansat o campanie ce avea ca scop promovarea scăderii consumului de energie în vederea protejării mediului înconjurător. Pentru această campanie pe care a desfășurat-o într-un mod excepțional de-a lungul mai multor ani, Viessmann a primit premiul Sustenabilitate Germană în 2009, în 2011 și în 2013.
Mai mult, pentru modul eficient în care utilizează energia în fabricile sale, Viessmann a fost premiată și în anul 2010. Iar serviciile de top pe care le pune la dispoziția partenerilor săi de afaceri, i-au adus pe baza sondajelor ISH, realizate în Germania, mai multe premii ani la rândul și titlul de Partenerul comercial Nr. 1.
Ceea ce orice profesionist ar trebui să învețe de la Viessmann este faptul că deși este dificil să păstrezi în permanență aceleași standarde înalte de calitate și să faci tot posibilul să te autodepășești, merită să depui tot efortul de care ești capabil întrucât recunoașterea celor din jur și aprecierea consumatorilor sunt cheia succesului.
La momentul de față, Viessmann numără peste 12.000 de angajați nemaifiind de mult micul atelier dintr-un orășel german de provincie. Dar mentalitatea acestora este aceeași pe care o avea și Johann Viessmann în debutul carierei sale. Și acum, ca și cu un secol în urmă, fiecare persoană implicată în proiectul Viessmann crede că singura cale către reușită este realizarea unor produse care nu doar să fie funcționale, ci să îmbunătățească câtuși de puțin viața utilizatorilor lor.