Se spune ca trebuie sa vezi pentru a crede. Dar poti oare sa ai intotdeauna incredere in ceea ce vezi?

Priveste acest faimos experiment optic. Ti se pare ca sunt de aceeasi dimensiune cele doua puncte portocalii?

Nu ai fi singurul care crede ca in partea dreapta cercul este mai mare. De fapt, cei mai multi oameni au aceasta senzatie. Asa cum probabil ti-ai dat seama deja, cele doua cercuri sunt egale.

Cele mai bune iluzii optice ne provoaca perceptia asupra realitatii: ceea ce pare adevarat in acel moment se dovedeste a fi fals. Daca ne provocam spre a gandi mai departe de atat, realizam intr-un final ca informatiile primite (de exemplu imaginile) nu au nicio insemnatate. Sensul este dat de ceea ce facem mai departe cu informatiile primite.

Suntem obisnuiti sa vedem asa cum am invatat sa vedem. Creierul s-a dezvoltat in asa fel incat sa identifice sabloane, facand asocieri atunci cand interactioneaza cu lumea inconjuratoare. Este un instinct de supravietuire. Dr. neurolog Beau Lotto a afirmat: “De fapt, creierul nu a evoluat astfel incat sa perceapa lumea asa cum este ea… Creierul a evoluat astfel incat sa vada lumea in mod folositor.”

https://www.ted.com/talks/beau_lotto_optical_illusions_show_how_we_see

Cum s-a adaptat creierul pentru a percepe informatiile in mod folositor? Fara a intra prea adanc in teoriile stiintei vizuale, un adevar simplu care defineste felul in care vedem este faptul ca, in orice situatie, creierul nostru recalibreaza “normele”.

Atunci cand o imagine deviaza de la ceea ce reprezinta o norma pentru creierul nostru, acesta reactioneaza si ajunge la niste interpretari care par nepotrivite. Raspunsul creierului la experientele vizuale neobisnuite formeaza iluziile optice.

Cele mai puternice iluzii optice sunt de fapt imagini inventate de creierul nostru, care suplinesc anumite franturi lipsa sau care incearca sa construiasca realitatea in functie de cultura si experienta privitorului.

De cele mai multe ori, creierul interpreteaza dupa algoritmi numai de el stiuti ceea ce se afla in fata ochilor.

Iata cateva iluzii optice, care pun in dificultate creierul:

Efectul Troxler

Priveste centrul imaginii fara sa clipesti. Dupa cateva secunde vei observa ca imaginea incepe sa dispara.

Acest fenomen se numeste Efectul Troxler si a fost descoperit in 1804 de fizicianul elvetian Ignaz Paul Vital Troxler. Cu ajutorul acestei iluzii descoperim cum sistemul nostru vizual se adapteaza la stimulii senzoriali. Neuronii nostri se opresc din a raspunde la stimulii care nu se schimba (in acest caz, imaginea neclara fin fundal) si din cauza aceasta imaginea dispare.

Iluzia Cornwell

 

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute iluzii optice din lume si a fost publicata in anul 1970. Poarta numele de „Iluzia Cornsweet”, dupa numele psihologul Tom Cornsweet. Pe scurt, ea functioneaza pe baza contrastului. Atunci cand ne uitam la un obiect, ii percepem culoarea si conturul in functie de alte lucruri din zona si in functie de cum percepem ca este luminat. Figura de sus are aceeasi culoare ca si cea de jos, doar ca noi percepem figura de sus luminata si pe cea de jos in penumbra.

 

Camera lui Ames

Camera lui Ames este o camera special distorsionata, astfel incat sa creeze o iluzie optica. Aceasta a fost prezentata de catre oftalmologul american Adelbert Ames Jr. in 1934.

Astfel privita, ea pare sa aiba un perete in fundal, doi pereti laterali paraleli care sunt perpendiculari pe tavanul si pe podeaua orizontala. Totusi, aceasta este un truc de perspectiva, iar forma adevarata a camerei este trapezoidala: peretii sunt inclinati iar tavanul si podeaua au forma unor pante inclinate, iar coltul drept este mai apropiat de observator decat coltul stang (sau invers).

Ca rezultat al iluziei optice, o persoana care sta intr-unul dintre colturi pare a fi gigantica pentru observator, in timp ce o persoana care sta in celalalt colt pare a fi pitica. Iluzia este atat de convingatoare incat o persoana, daca se misca dinspre un colt spre celalalt, pare ca se micsoreaza sau ca creste.

Iluzia Ponzo

Aceasta iluzie a fost aratata pentru prima oara in 1913 de psihologul italian Mario Ponzo. Acesta a sugerat ca in toate cazurile creierul uman interpreteaza marimea obiectelor in functie de fundal, prin comparatie si ca din aceasta cauza uneori se poate insela. Toate masinile din imagine sunt egale, dar pentru ca unele sunt mai indepartate, creierul nostru alege sa le incadreze in decor in mod logic, iar un obiect la acea distanta este in mod logic mai mare.

Iluzia miscarii

In aceasta iluzie, imaginea statica pare a se misca datorita efectelor cognitive de interactionare a contrastele culorilor cu pozitia formelor.

Daca ti-am captat atentia si iti vrei sa explorezi aceasta zona interesanta a perceptiei, fa o vizita la Museum of Senses. Vei trai o experienta de neimaginat intr-o lume a senzatiilor si a iluziilor optice intr-un muzeu extraordinar. Vei descoperi un loc atat distractiv, cat si educativ, uimitor si totodata enigmatic, nefiresc si deopotriva rational.

Museum of Senses presupune o calatorie in care iti vei trezi simturile, descoperind din ce in ce mai mult. O calatorie la finalul careia o sa realizezi ca ai invatat lucruri noi si te-ai distrat de minune.

Vei descoperi uimitoarea fascinanta a oglinzilor, vei putea sa pasesti in tunelul Vortex, sa intri in vestita camera Ames si multe alte experiente care iti vor incanta imaginatia.

De ce sa nu transformi o dupa amiaza obisnuita intr-o experienta senzoriala? Muzeul se afla in AFI Cotroceni, la indemana oricui, poti ajunge usor, fie cu metroul, fie cu autobuzul sau tramvaiul.

Profita de ocazie si fa fotografii cu adevarat speciale, din ziua in care ochii si creierul nu au fost de acord!