Cand am primit acest subiect de la “sefa” am zis “Hm, ce bazaconie, de ce ar fi nevoie de un asemenea subiect?”. Apoi am inceput sa ma gandesc la ce anume as scrie despre aceasta tema si mi-am dat seama ce rost are subiectul.  “Sefa” mea este desteapta tare!

Pai sa incepem.

Clientul meu ideal ar fi un antreprenor sau o firma de familie, romaneasca, dar nu musai, care sa fie atasat de business-ul sau, dar sa manifeste si pasiune fata de ceea ce face sau de industria in care opereaza. Am invatat in timp ca, daca nu ai pasiune, nu conteaza cat de mult te zbati, lucrurile nu ies asa cum trebuie.

Clientul ideal ar fi acel CEO caruia ii pasa de angajati si stie, cu tot sufletul, ca angajatii lui sunt cei care ii fac business-ul sa mearga.  In consecinta, ii pasa de ei si se preocupa de binele lor. Si cand zic asta nu ma gandesc in primul rand la salarii, vremurile sunt foarte grele pentru noi toti, ci la modul in care el sau ea interactioneaza cu vietile lor, la ce “urma” lasa el si compania sa in cariera lor.



Si eu am avut angajati care, in anumite momente ale vietii lor, au vrut altceva si, intr-un mod foarte deschis si natural, au venit la mine si mi-au spus ce isi doresc. Si eu le-am spus ca ce isi doresc ei nu pot gasi in compania pe care o conduceam eu la acea vreme.  Astfel ca ei si-au cautat, linistiti si fara sa se ascunda de nimeni,  de lucru in industriile in care credeau ei atunci ca vor fi fericiti sau ca vor face banii aceia pe care si-i doreau.

Clientul ideal se preocupa de strategia sa de dezvoltare si asta presupune cateva lucruri:

  • Se uita la viitorul industriei si exploreaza in mod continuu domeniul in care opereaza.

Este important sa fii la zi cu ce se intampla in industrie acum cand totul devine disruptive. Azi esti in business si a doua zi poti constata ca esti invechit si nu te mai cauta nimeni.



  • Se preocupa de mentinerea capabilitatii de schimbare, a agilitatii companiei sale.

O companie capabila sa treaca rapid si nedureros prin transformari este cea mai probabil sa ajunga in fruntea industriei in care opereaza. Aici ne referim la cat de mare este gradul de responsabilitate al angajatilor, cat de descentralizata este decizia in companie, cat de multa putere au si cei de jos dar si cei de sus si cum si-o exercita, cat de bine opereaza echipele de la toate nivelele?

  • Se preocupa de mentinerea in viata a proceselor de invatare din companie.

Aici ma gandesc la modul in care managerii isi invata meseria de manager subalternii. Cat de pregatiti sunt ei sa ia locul sefilor lor la un moment dat? Cat de mult se preocupa de identificarea de noi metode de incurajare si stimulare a invatarii? Si nu ma refer la training sau invatarea conventionala. Ma refer la invatarea experientiala, la invatarea si stimularea abilitatilor si comportamentelor valoaroase pentru orice companie: integritate, loialitate, spirit de echipa, compasiune, exersarea binelui comun. Cel mai bun training este cel pe care ti-l adminstreaza seful tau direct. Cat timp isi petrec managerii din companie in pregatirea subalternilor lor?

  • Este preocupat constant de inovatie si creativitate si o sustine in organizatia sa prin mijloace foarte variate. Stie ca astazi cine nu inoveaza moare. Este doar o problema de timp.

Mai aveam in cap si altele, dar “sefa” cred ca o ia razna daca mai vede articole de 2-3 pagini, asa ca eu cred ca aceste cateva lucruri ar fi suficiente pentru ca eu sa vad in acea companie clientul meu ideal.

Sigur, se pot intreba unii “…si ce rost mai ai tu Cataline?”. Pai am, ca de-abia de aici incolo incepe munca adevarata pentru un consultant sau business coach, acel spatiu in care invatarea se manifesta plenar, pe toate dimenisunile vietii si totul se umple de lumina, de bucurie, viata tasneste din toate colturile cu putere si inunda toate spatiile companie cu o voluptate magnifica. Inovatia, testarea limitelor, leadership-ul si constructia de noi strategii de business sunt lucruri care aduc valoare imensa unei compani bune.  Adrenalina monser, nu gluma! In cei 22 de ani de munca, nu cred ca a fost nevoie pana acum sa ma “incordez” de mai mult de 2 ori si atunci pe intervale foarte scurte de timp.

Adevarata performanta o vezi cand treci de la “bun” sau “foarte bun”  la “excelent”.
De la “prost” sau “abia imi duc zilele” nu ai cum sa ajungi la “excelent”. Iar unul care abia isi duce zilele nu te poate plati atat de mult timp pentru ca cineva sa il poata aduce la “excelent”.

Iar de la “abia imi duc zilele” la “supravietuire” , directorul sau antreprenorul nu poate vedea cu adevarat valoarea pe care o poti aduce tu ca si consultant. Nu pentru ca  el sau ea nu ar avea nu stiu ce competente speciale sau nu ar fi destul de inteligenti, ci pentru ca nu au cum, pur si simplu. Nu e vina nici a lui si nici a ta ca si consultant.

Asa cum a zis si Domnul: “Celui care are, i se va  da. Celui care nu are…”.

 

Sustin Portal Management si antreprenoriatul romanesc