Daca te sperie gandul de a investi la bursa, nu esti singur. Persoanele cu experienta foarte limitata in ceea ce priveste investitiile in actiuni sunt fie inspaimantate de povestile de groaza ale unui investitor obisnuit, care isi pierde 50% din valoarea portofoliului, fie sunt amagiti de „sfaturi picante”, care poarta promisiunea unor recompense uriase, dar rareori dau roade. Nu este de mirare, asadar, ca se spune ca pendulul sentimentului investitional oscileaza intre frica si lacomie.
Realitatea este ca investitia la bursa implica riscuri, dar atunci cand este abordata intr-o maniera disciplinata, este una dintre cele mai eficiente modalitati de a-ti construi valoarea neta. In timp ce valoarea casei cuiva reprezinta de obicei cea mai mare parte a averii nete a individului obisnuit, majoritatea oamenilor bogati au, in general, o mare parte din avere investita in actiuni. Pentru a intelege mecanica pietei de valori, sa incepem prin a aprofunda definitia unei actiuni si diferitele sale tipuri.
RECOMANDARI CHEIE
- Actiunile reprezinta capitalul propriu al companiei si ofera actionarilor drepturi de vot, precum si o creanta reziduala asupra castigurilor corporative sub forma de castiguri de capital si dividende.
- Investitorii individuali si institutionali se reunesc pe burse pentru a cumpara si vinde actiuni intr-un loc public.
- Preturile actiunilor sunt stabilite de cerere si oferta pe masura ce cumparatorii si vanzatorii plaseaza comenzi.
- Fluxul comenzilor si spread-urile bid-ask sunt adesea mentinute de specialisti sau de creatori de piata pentru a asigura o piata ordonata si corecta.
- Listarea la burse poate oferi companiilor lichiditate si capacitatea de a strange capital, dar poate insemna si costuri mai mari si o reglementare sporita.
Ce reprezinta o actiune in investitiile bursiere
O actiune este un instrument financiar care reprezinta dreptul de proprietate intr-o companie sau o corporatie si reprezinta o creanta proportionala intre active (ceea ce detine) si castigurile (ceea ce genereaza in profituri). Actiunile sunt numite si actiuni sau capitaluri proprii ale unei companii.
Proprietatea de actiuni implica faptul ca actionarul detine o portiune din companie egala cu numarul de actiuni detinute ca proportie din totalul actiunilor in circulatie ale companiei. De exemplu, o persoana fizica sau o entitate care detine 100.000 de actiuni ale unei companii cu un milion de actiuni in circulatie ar avea o participatie de 10% in aceasta. Majoritatea companiilor au actiuni in circulatie care se ridica la milioane sau miliarde.
Tipuri de actiuni
Desi exista doua tipuri principale de actiuni – comune si preferentiale – termenul de actiuni este sinonim cu actiunile comune, deoarece valoarea lor combinata de piata si volumele de tranzactionare sunt cu mult mai mari decat cele ale actiunilor preferentiale.
Principala distinctie intre cele doua este ca actiunile comune au, de obicei, drepturi de vot care ii permit actionarului sa aiba un cuvant de spus in adunarile corporative (cum ar fi adunarea generala anuala) in care voteaza aspecte precum alegerea in consiliul de administratie sau numirea auditorilor, in timp ce actiunile preferentiale, in general, nu au drept de vot. Actiunile preferentiale sunt denumite astfel, deoarece actionarii au prioritate fata de actionarii comuni pentru a primi dividende, precum si active in cazul unei lichidari.
De ce companiile emit actiuni
Gigantul corporativ de astazi a inceput probabil ca o mica entitate privata lansata de un fondator vizionar cu cateva decenii in urma. Ganditi-va la Jack Ma care a creat Alibaba ( BABA ) in apartamentul sau din Hangzhou, China, in 1999, sau la Mark Zuckerberg care a fondat cea mai veche versiune a Facebook (acum Meta), din camera sa de camin de la Universitatea Harvard, in 2004. Gigantii tehnologici ca acestia au devenit printre cele mai mari companii din lume in cateva decenii.
Cu toate acestea, cresterea intr-un ritm atat de frenetic necesita acces la o cantitate masiva de capital. Pentru a face tranzitia de la o idee care incolteste in creierul unui antreprenor la o companie de operare, acestia trebuie sa inchirieze un birou sau o fabrica, sa angajeze personal, sa cumpere echipamente si materii prime si sa puna in aplicare o retea de vanzari si distributie, printre altele. Aceste resurse necesita cantitati semnificative de capital, in functie de amploarea si domeniul de aplicare al afacerii.
Cresterea capitalului
Un startup poate strange un astfel de capital fie prin vanzarea de actiuni (finantare prin capitaluri proprii), fie prin imprumut (finantare prin datorii). Finantarea prin datorii poate fi o problema pentru un startup, deoarece poate avea putine active de gajat pentru un imprumut – in special in sectoare precum tehnologia sau biotehnologia, unde o firma are putine active corporale – plus dobanda la imprumut ar impune o povara financiara in primele zile, cand compania poate sa nu aiba venituri sau castiguri.
Prin urmare, finantarea prin capital propriu este calea preferata pentru majoritatea startup-urilor care au nevoie de capital. Antreprenorul poate obtine initial fonduri din economii personale, precum si din prieteni si familie, pentru a demara afacerea. Pe masura ce afacerea se extinde si cerintele de capital devin mai substantiale, antreprenorul poate apela la investitori si la firme de capital de risc .
Listarea actiunilor
Cand o companie se infiinteaza, poate avea nevoie de acces la sume mult mai mari de capital decat poate obtine din operatiunile in derulare sau un imprumut bancar traditional. Poate face acest lucru prin vanzarea de actiuni catre public printr-o oferta publica initiala (IPO).
Acest lucru schimba statutul companiei de la o firma privata ale carei actiuni sunt detinute de cativa actionari la o societate cotata public, ale carei actiuni vor fi detinute de numerosi membri ai publicului larg. IPO ofera, de asemenea, investitorilor timpurii in cadrul companiei o oportunitate de a incasa o parte din miza lor, de multe ori obtinand recompense mari in acest proces.
Odata ce actiunile companiei sunt listate la o bursa de valori si tranzactionarea incepe, pretul acestor actiuni fluctueaza pe masura ce investitorii si comerciantii evalueaza si reevalueaza valoarea lor intrinseca. Exista multe rapoarte si valori diferite care pot fi utilizate pentru a evalua stocurile, dintre care cea mai populara masura este probabil raportul pret-castig (PE). Analiza stocurilor tinde, de asemenea, sa se incadreze intr-una dintre cele doua tabere – analiza fundamentala sau analiza tehnica.
Ce este o bursa de valori?
Bursele sunt piete secundare, in care actionarii existenti pot tranzactiona cu potentialii cumparatori. Este important de inteles ca corporatiile listate la burse nu cumpara si nu vand propriile actiuni in mod regulat. Companiile se pot angaja in rascumparari de actiuni sau pot emite noi actiuni, dar acestea nu sunt operatiuni de zi cu zi si apar adesea in afara cadrului unui schimb.
Deci, atunci cand cumperi o actiune de pe piata de valori, nu o cumperi de la companie, ci de la un alt actionar existent. De asemenea, atunci cand iti vinzi actiunile, nu le vinzi inapoi companiei, ci le vinzi unui alt investitor.
Cum sunt stabilite preturile actiunilor
Preturile actiunilor pe o bursa pot fi stabilite in mai multe moduri. Cea mai comuna modalitate este printr-un proces de licitatie in care cumparatorii si vanzatorii plaseaza licitatii sau se ofera sa cumpere sau sa vanda. O licitatie este pretul la care cineva doreste sa cumpere, iar o oferta este pretul la care cineva doreste sa vanda. Cand oferta si cererea coincid, se face o tranzactie.
Piata generala este formata din milioane de investitori si comercianti, care pot avea idei diferite despre valoarea unei anumite actiuni si, prin urmare, pretul la care sunt dispusi sa-l cumpere sau sa-l vanda. Miile de tranzactii care au loc pe masura ce acesti investitori si comercianti isi transforma intentiile in actiuni prin cumparare si/sau vanzare provoaca rotatii nenumarate pe parcursul unei zile de tranzactionare.
O bursa de valori ofera o platforma in care o astfel de tranzactionare poate fi desfasurata cu usurinta prin potrivirea cumparatorilor si vanzatorilor de actiuni. Pentru ca o persoana obisnuita sa aiba acces la aceste burse, ar avea nevoie de un broker de valori. Acest agent de bursa actioneaza ca intermediar intre cumparator si vanzator. Obtinerea unui broker de bursa se realizeaza cel mai frecvent prin crearea unui cont la un broker de retail bine stabilit.
Oferta si cererea pietei de valori
Bursa ofera, de asemenea, un exemplu fascinant in legile cererii si ofertei la locul de munca in timp real. Pentru fiecare tranzactie cu actiuni, trebuie sa existe un cumparator si un vanzator. Datorita legilor permanente ale cererii si ofertei, daca exista mai multi cumparatori pentru un anumit stoc decat vanzatori, pretul actiunilor va creste. In schimb, daca exista mai multi vanzatori de actiuni decat cumparatori, pretul va avea o tendinta de scadere.
O tranzactie comerciala are loc fie atunci cand un cumparator accepta pretul cerut, fie cand un vanzator ia pretul ofertat. Daca cumparatorii depasesc numarul vanzatorilor, acestia ar putea fi dispusi sa-si ridice ofertele pentru a achizitiona actiunea. Prin urmare, vanzatorii vor cere preturi mai mari pentru el, crescand pretul. Daca vanzatorii depasesc numarul cumparatorilor, acestia ar putea fi dispusi sa accepte oferte mai mici pentru actiune, in timp ce cumparatorii isi vor reduce si ofertele, fortand efectiv pretul sa scada.
Potrivirea cumparatorilor cu vanzatorii
Unele piete de valori se bazeaza pe comerciantii profesionisti pentru a mentine licitatii si oferte continue, deoarece un cumparator sau un vanzator motivat s-ar putea sa nu se gaseasca unul pe celalalt la un moment dat. Acestia sunt cunoscuti ca specialisti sau market makers.
O piata cu doua fete este formata din licitatie si oferta, iar spread-ul este diferenta de pret dintre licitatie si oferta. Cu cat diferenta de pret este mai restransa si cu cat licitatiile si ofertele sunt mai mari (cantitatea de actiuni de fiecare parte), cu atat lichiditatea actiunilor este mai mare. In plus, daca exista multi cumparatori si vanzatori la preturi succesive mai mari si mai mici, se spune ca piata are o adancime buna.
Potrivirea cumparatorilor si vanzatorilor de actiuni pe o bursa se facea initial manual, dar acum se realizeaza din ce in ce mai mult prin sisteme de tranzactionare computerizate. Metoda manuala de tranzactionare s-a bazat pe un sistem cunoscut sub denumirea de sistem de strigat deschis, in care comerciantii foloseau comunicatii verbale si de semnal manual pentru a cumpara si vinde.
Cu toate acestea, sistemul de strigate deschise a fost inlocuit de sistemele electronice de tranzactionare la majoritatea burselor. Aceste sisteme pot potrivi cumparatorii si vanzatorii mult mai eficient si mai rapid decat oamenii, rezultand beneficii semnificative, cum ar fi costuri de tranzactionare mai mici si executie mai rapida a tranzactiilor .
Beneficiile cotarii la bursa
- cotare la bursa inseamna lichiditate rapida pentru actiunile detinute de actionarii companiei.
- Aceasta permite companiei sa stranga fonduri suplimentare prin emiterea mai multor actiuni.
- Avand actiuni tranzactionabile public, este mai usor sa stabilesti planuri de optiuni pe actiuni care pot atrage angajati talentati.
- Companiile listate au o vizibilitate mai mare pe piata;
- Actiunile listate pot fi utilizate ca moneda de schimb de catre companie pentru a face achizitii in care o parte sau intreaga contraprestatie este platita in stoc.
- Aceste beneficii inseamna ca majoritatea companiilor mari sunt mai degraba publice decat private. Companiile private foarte mari, cum ar fi gigantul alimentar si agricol Cargill, conglomeratul industrial Koch Industries si comerciantul cu amanuntul de mobila DIY Ikea sunt printre cele mai valoroase companii private din lume si sunt mai degraba exceptia decat norma.
Probleme de cotare la bursa
- Costuri semnificative asociate cu listarea pe o bursa, cum ar fi taxele de listare si costurile mai mari asociate cu conformitatea si raportarea.
- Reglementari impovaratoare, care pot restrange capacitatea unei companii de a intretine afaceri.
- Concentrarea pe termen scurt a majoritatii investitorilor, care obliga companiile sa incerce sa-si depaseasca estimarile trimestriale privind castigurile, mai degraba decat sa adopte o abordare pe termen lung a strategiei lor corporative.
Multe startup-uri gigant (cunoscute si sub numele de unicorni, deoarece startup-urile evaluate la mai mult de 1 miliard de dolari erau extrem de rare) aleg sa se coteze la o bursa intr-un stadiu mult mai tarziu decat startup-urile de acum un deceniu sau doua.
In timp ce aceasta listare intarziata poate fi partial atribuita dezavantajelor enumerate mai sus, motivul principal ar putea fi faptul ca startup-urile bine gestionate, cu o propunere de afaceri convingatoare, au acces la sume fara precedent de capital de la fonduri suverane de investitii, capital privat si capitalisti de risc. Un astfel de acces la sume aparent nelimitate de capital ar face ca o IPO si o lista de schimb sa fie mult mai putin o problema presanta pentru o pornire.
Investitia in actiuni
Numeroase studii au aratat ca, pe perioade lungi de timp, actiunile genereaza randamente ale investitiilor superioare celor din orice alta clasa de active. Randamentul actiunilor rezulta din castiguri de capital si dividende.
Un castig de capital are loc atunci cand vinzi o actiune la un pret mai mare decat pretul la care l-ai achizitionat. Un dividend este cota din profit pe care o companie o distribuie actionarilor sai. Dividendele sunt o componenta importanta a randamentului actiunilor.
Investitorii care doresc sa aiba actiuni in portofoliile lor ar trebui sa aiba o toleranta mai mare la risc. Acesti investitori vor fi dornici sa genereze cea mai mare parte a profiturilor lor din castiguri de capital, mai degraba decat din dividende. Pe de alta parte, investitorii care sunt conservatori si au nevoie de veniturile din portofoliile lor pot opta pentru actiuni care au o lunga istorie de a plati dividende substantiale.
Daca ti-a placut articolul nostru si ti s-a parut util, impartaseste-l cu prieteii si cunoscutii tai.