Am observat in ultima vreme o multitudine de cursuri, scoli, programe care dezvolta, cica, antreprenoriatul. Si aceste programe atrag un numar de persoane, tinere sau mai putin tinere, dornice sa invete ce si cum este cu antreprenoriatul acesta.

Visul multor romani este sa fie proprii lor stapani sau, oricum, sa stapaneasca ei pe altii, dar sa nu fie ei sclavii altora. Las’ ca e mai bine sa fie ei sclavii mei!Dincolo de aceste ganduri, sa fii antreprenor sau “boss”, in argoul cocalarilor, pare sexy, ceva dezirabil si o pozitie de invidiat de multi.

Las la o parte ca nu este asa, insa as vrea sa ma aplec un pic asupra subiectului “a invata sa fii antreprenor”.

In primul rand, nu cred ca asta se invata. Cred ca spiritul acesta de aventura il ai in sange sau nu. Printr-un curs, program de lunga sau scurta durata, nu ti-l poate injecta nimeni in sange. Imi aduc aminte de Romica, un fost coleg geolog ca mine pe vremea aceea (1991-1992), care aparent avea o gramada de idei de business pentru acea vreme. Insa nu parea capabil sau dornic sa faca nici cel mai mic gest in directia pe care “o vedea el”. In schimb, din cand in cand, la o bere, il auzeam: “Il stii pe cutarica? Mi-a furat ideea mea de business si uite ce a facut!” In vocea lui era multa frustrare si necaz, ca omul acela i-a luat ideea –cica – si a facut o gramada de bani cu ea. Si nu s-a gandit deloc la el!

Asta pentru ca, in eventualitatea ca ar fi fost adevarat si omul i-a luat ideea, el a trecut la actiune si a renuntat sa mai contemple la riscuri, oportunitati, ce as face daca as fi… si asa mai departe.

Actiunea este ceea ce ii desparte pe multi antreprenori de oamenii cu idei. A avea o idee sau chiar mai multe nu te ajuta mereu. Este necesar, dar nu si suficient. Sa treci la actiune ajuta si inca cum!

Cand treci la actiune, in primul rand declasenzi procesul de invatare, ala de care se lauda toti trainerii acum ca il pun in aplicare – invatarea experientiala. Ce invatare mai adevarata vrei decat sa faci lucruri pe banii tai, energia ta, timpul tau?!

Daca reizisti 4 ani la rand in afacerea pe care ai inceput-o, asta poate reprezenta mai mult decat un MBA luat si facut pe bune! Cu diferenta ca in firma ta ai o sansa sa faci si ceva bani. La MBA numai cheltui bani.

Sa faci mai intai niste cursuri despre antreprenoriat nu ajuta prea mult. Ba din contra, unii nici nu se mai apuca, in momentul in care vad cat este de complicat si de cate lucruri trebuie sa tina cont, cate riscuri ii pasc pe drum si asa mai departe. Este mult mai bine sa fii suficient de inconstient – a se citi nestiutor – si sa te apuci de treaba. Pe drum, te vei prinde de o sumedenie de lucruri care nu stii ca se numesc in business in fel si fel de feluri, dar acum, azi, este nevoie sa faci lucruri si nu sa discuti depre ele.

Este foarte adevarat insa, ca dupa o vreme, mai ales daca treci de o anumita dimensiune a business-ului (vorbind aici si de bani si numar de angajati sau dispersie geografica), ai avea nevoie de un consilier, de un consultant sau mentor, care sa te ajute pe drumul tau, pentru ca va deveni din ce in ce mai dificil si este posibil sa nu poti razbi doar cu bun simt.

Iar daca reusesti si treci de cateva zeci de milioane de euro/an cifra de afaceri, fara niste directori profesionisti si poate si un CEO profesionist, ai mari sanse sa o dai de gard, cum se spune. Si exemple in acest sens sunt puzderie in jurul vostru, daca vreti sa va uitati. Acestea sunt companiile cele mai vanate de competitor, mai ales straini, pentru ca pot fi luate ieftin si eficentizate usor (dupa ce niste ani de zile s-a chinuit un patron muncind 100 de ore pe saptamana sa o faca sa mearga. Si ea tot nu merge.)

Revenind insa la antreprenorul obisnuit, cel care viseaza la un mic business din care sa-si hraneasca familia, care sa-i asigure o buna educatie copilului, o vacanta in strainatate cu familia, o casa si o masina decenta, acesta are nevoie la inceput de acea mica nebunie de a trece la fapte, de a risca banii lui si ai familiei, mergand pe ideea care de cele mai multe ori nici nu este originala, dar pe care el tine mortis sa o transpuna in viata.

Aici mai degraba m-as uita la trasaturile antreprenorului si nu la ce stie el/ea:

– cata determinare are?

– cat de incapatanat este?

– cat de mult este dispus sa riste?

– cat usor ii ies lucrurile cand se apuca de ele?

– cat de repede trece la actiune cand discuta despre ceva?

Daca exista un raspuns pozitiv la toate cele de mai sus, atunci poate fi un antreprenor bun. Daca vrea mai intai sa urmeze un curs sau sa studieze, atunci cred ca mai bine este sa ramai angajat. Inca nu este de tine antreprenoriatul.

De aceea noi ii sprijinim cu drag pe toti cei ce vin la noi sa-i ajutam in business, dar antreprenori se fac ei singuri, nu-i facem noi.

Asa ca, dragi antreprenori, va dorim spor in toate cate faceti!