In continuarea seriei de articole ce contin explicatiile si metodele de punere in practica a instrumentelor creative propuse de Jacob Goldenberg, o sa avem ca subiect, astazi efortul extrem.

Citeste si: Partea I – Comportamentul exterm, Partea a II-a – Consecinta extrema, Partea a III-a – Alternativa absurda

Daca tehnicile despre care am discutat pana acum avea in prim plan fie nevoia consumatorului pentru un produs, fie efectele produsului in sine, efortul extrem poate fi folosit in doua directii. Astfel, vorbim despre eforturile exagerate ale consumatorului, depuse pentru a obtine si a folosi produsul, transmitand astfel faptul ca produsul/serviciul in cauza merita orice efort, ca prima directie. Apoi, efortul poate fi depus de cei care realizeaza produsul, ideea fiind: ” uite atat de mult se chinuie niste oamenii pentru a putea oferi consumatorului un produs/serviciu atat de bun”.

O sa schimbam exemplul pe baza caruia am explicat pana acum, si o sa ne gandim, spre exemplu, la mancare de pisici. Prima varianta a tehnici, din punctul de vedere al consumatorului, sa ne imaginam o pisicuta care trebuie sa treaca prin mari chinuri pentru a ajunge la bolul cu mancarea mult dorita. Pana aici, nimic spectaculos. Doar o idee bunicica, dar in momentul in care echipa creativa vine cu o modalitate neasteptata si amuzanta de a ilustra efortul exagerat. Sa ne imaginam, deci, pisica imbracata in haine ninja, care trebuie sa treaca printr-o haita de caini fara sa se faca vazuta, sa traverseze un rau pe malul caruia se afla bolul cu mancare. Ei bine, in momentul in care oameni specializati stiu sa reprezinte povestea intr-un mod cu mult umor, adecvat publicului, reclama va fi un succes.



Din punctul de vedere al producatorului, trebuie sa aratam cat de mult efort compania depune pentru a lansa un produs atat de bun. Ne putem gandi, spre exemplu, la cativa agenti speciali, imbracati la costum care cara cu foarte multe grija un mic seif printr-o jungla plina de pericole vizibile. Acestia trebuie sa treaca printr-o serie de intamplari pentru a da mai multa savoare reclamei (va lasam pe voi sa va ganditi la ele) si, intr-un final, ajung intr-un loc unde deshid seiful si scot un bol cu mancarea de pisici in cauza. Il las ape jos, se ascund iar in peisaj apare un tigru care gusta mancarea. Toti agentii care nu aveau nicio expresie, stau acum crispati, in tensiune. Tigrul se linge pe bot si termina bolul – agentii rasufla usurati. Promisiunea brandului – Mancarea X pe placul tuturor felinelor – ar fi foarte bine ilustrata astfel.

Atentie, specialistii recomanda ca acest tip de reclame sa fie folosite in special in momentul in care brandul este bine stabilit in mintea consumatorilor si atunci cand nu promovam o noua caracteristica a unui produs.

Citeste si: Partea a V-a – Metafora, Partea a VI-a – Inversiunea, Partea a VII-a – Activarea, Partea a VIII-a – Unificarea.



Autor: Claudia Caraba

Sustin Portal Management si antreprenoriatul romanesc