Fuga de eșec și frica de succes – două fețe ale aceleiași monede emoționale

De ce ne sabotăm când suntem aproape de reușită și ne ascundem când suntem în pragul eșecului?

În lumea leadershipului și a dezvoltării personale, există o iluzie persistentă: că succesul este dorit de toți și eșecul este evitat cu orice preț. Dar realitatea psihologică e mai nuanțată. De multe ori, cele două nu sunt opuse, ci complementare – ca două oglinzi care reflectă aceeași frică profundă: frica de a fi văzut.

Când fuga de eșec ascunde frica de succes

Imaginează-ți un lider care refuză să aplice pentru un rol mai înalt, deși are toate competențele. Spune că „nu e momentul”, că „mai are de învățat”. În realitate, nu fuge de eșec, ci de succesul care l-ar expune. Pentru că succesul vine cu vizibilitate, responsabilitate și… vulnerabilitate.

Succesul nu e doar podiumul. E și lumina reflectoarelor care îți dezvăluie imperfecțiunile. Mulți preferă să rămână în zona de confort nu pentru că se tem să piardă, ci pentru că se tem să câștige și să fie judecați pentru cine sunt cu adevărat.

Exemplu: un antreprenor din tech a refuzat o rundă de investiții de douǎ milioane de euro, deși compania lui era pregătită. Motivul? „Nu vreau să pierd controlul.” Dar în coaching, a recunoscut: „Mi-e teamă că, dacă cresc prea mult, nu voi mai putea ascunde faptul că nu sunt sigur pe mine.”

Eșecul ca scut: cum îl folosim ca alibi

Eșecul, paradoxal, poate deveni o strategie de protecție. Dacă nu reușesc, pot spune că „nu a fost să fie”. Dacă nu încerc, pot spune că „nu era momentul”. Astfel, ne protejăm de dezamăgirea succesului incomplet – acel succes care nu ne aduce validarea pe care o căutăm.

În leadership, acest mecanism apare frecvent sub forma procrastinării strategice: amânarea deciziilor importante, evitarea delegării, sau perfecționismul paralizant. Toate sunt forme rafinate de evitare a succesului care ne-ar obliga să ne redefinim identitatea.

Dacă succesul te obligă să renunți la vechea versiune a ta, iar eșecul îți permite să o păstrezi, ce alegi?

Succesul vine cu o întrebare incomodă: „Cine sunt eu acum?” Mulți lideri se simt pierduți după ce ating un obiectiv major.

Este ca și cum ai urca Everestul și, ajuns în vârf, realizezi că nu ai cu cine împărtăși priveliștea. Sau că nu știi cum să cobori.

Reconcilierea: cum transformi frica în combustibil

Frica de eșec și frica de succes nu trebuie eliminate. Ele trebuie înțelese. Sunt semnale că ești pe punctul de a ieși dintr-un tipar vechi. Sunt semne că te apropii de o versiune mai autentică a ta.

În loc să te întrebi „Ce am de pierdut?”, întreabă-te „Ce parte din mine se teme să fie văzută?” Acolo e răspunsul. Și acolo începe adevărata dezvoltare personală.

Leadershipul authentic presupune sǎ-ți recunoști fricile, sǎ le înțelegi și sǎ le transformi în ghizi. Fuga de eșec și frica de succes sunt două fețe ale aceleiași monede: moneda curajului de a fi tu însuți, indiferent de rezultat. Adevǎrata performanțǎ vine din curajul de a fi văzut – cu tot ce ești, cu tot ce nu ești încă, și cu tot ce ai putea deveni.